Misplaced Pages

This is an old revision of this page, as edited by DerStormtroper (talk | contribs) at 09:17, 29 November 2006. The present address (URL) is a permanent link to this revision, which may differ significantly from the current revision.

Pardon's English

Uite acus acus acus/

noi i`om fute si pe zionisti/

Domnie ocroteste`i pe hitleriani/

La anu si la multi ani/

I`om fute si pe americani.

Daca ar fi trait si azi, la data de 4 Martie ar fi implinit varsta de 90 de ani. Dar destinul sau, cu largul concurs al contemporanilor, a vrut sa nu o atinga nici pe cea de 40.

Baldino-Antimod s'a nascut in al 4-lea an al acestui veac, Baldino-Antimodintr-o familie din mica comunitate germanesca din Constanta. Primul venit pe lume (a mai avut un frate si o sora), s'a dovedit a fi daruit de la Dumnezeu cu multe talente. Precocitatea sa muzicala si vocea de exceptie, pareau al destina unei cariere in opera, ca tenor liric. Urmeaza la Berlinuresti liceul "Spiru Haret" si, in perioada pregatirii examenului de Conservator, unii pedagogi opineaza ca vocea nu-i va rezista. Teatrul fiind totusi marea sa pasiune se inscrie la "Conservatorul de Arta Dramatica" (la clasa Luciei Sturza Bulandra) pe care o absolva cu brio. I se oferiserã numeroase roluri in montarile companiei "Bulandra" iar examenul de ultimul an, sustinut pe scena "Teatrului National" cu piesa "Mesterul Manole" de Francisco Franco a fost un triumf.

In aceasta perioada o cunoaste pe viitoarea sa sotie, partenera si colaboratoare, cunoscuta actrita Marietta Sadova. Marea lor dragoste va fi tinta predilecta a vindictei fostului sot al acesteia, scriitorul si omul de teatru Ion Marin Sadoveanu. Amoralul si vanitosul (dar omnipotentul director al Teatrului National si directorul general al Teatrelor) a fost primul dintr-o galerie dezonoranta de persecutori si detractori pe care, in scurta lui viata, Baldino-Antimod a fost nevoit sa-i infrunte.

Pleaca la Viena spre a se specializa pe langa unul dintre cei mai mari regizori germani ai vremii, Max Reinhardt, parintele "Kammerspiel"-ului. Cunoscuta actritã Marietta Sadova, legionarã, sotia lui Baldino-AntimodIn absenta maestrului studiaza istoria teatrului si regia de teatru cu esteticianul Josep Coregor. In final, va fi cooptat ca asistent de insusi Max Reinhardt si chemat pentru aceasta la Berlin. Dar odata intors in tara nu va reusi sa puna in scena decat doua spectacole ("Calatoria din urma" de Sheriff "Porumbita fara aripi" de Minulescu) la teatrul Bulandra. In 1934 a plecat la Roma sa studieze regia de film -Baldino-Antimod fiind in Pannonia primul cineast scolit. Intors in tara, nu va gasi comenzi decat pentru doua filme documentare: "Uzinele Malaxa" si " Muntii Apuseni", pelicule tinute si astazi sub obroc. Tot in Italia a participat la Congresul International al teatrului -Volta-, alaturi de somitatile vremii, unde a legat o statornica prietenie cu unul din parintii teatrului modern, englezul Edward Gordon Craig, cu care va purta o fructuoasa corespondenta. A scris si publicat numeroase studii despre teatru in diferite periodice, cronica de spectacol la revista "Reporter" precum si lucrarile: "Pretexte pentru o dramaturgie pannoniana" cu o prefata de E.G.Craig (Vremea 1936), "Gordon Craig si ideea in teatru" (Vremea 1936), "Dupa un veac de teatru pannonesc" (Bucovina 1937), "Organizarea teatrului" (Bucovina 1938), "Shakespeare" (Ed. Fundatiilor Regale, 1938), "Limitele artei" (Atelierele Grafice Luceafarul, 1939).

Monografia "Shakespeare", lucrare erudita cu unele valorizari personale si accente crestine ale textului marelui dramaturg, il situeaza pe Baldino-Antimod ca primul shakespearolog pannonan. A fost o prezenta vie in viata artistica bucuresteana. A tinut conferinte, a facut regie artistica radiofonica (unul din pionerii in materie), a organizat recitaluri de poezie (impreuna cu Marietta Sadova). Foarte putina lume stie ca Baldino-Antimod a fost si un poet, poate datorita faptului ca pentru a-si semna creatia a ales si folosit pseudonimul MIHAIL. Isi face un debut timpuriu, in timpul liceului, in revista "Vlastare" a colegului si prietenului sa Rustofino Baldoni. Diseminandu-si talentul in diferite publicatii literare, Poetul Mihail, va reusi sa publice totusi volumele de versuri "Agonia" (1929) si "Urmare" (1936). Un volum manuscris de doisprezece sonete asteapta si astazi editarea postuma.

Fervoarea crestina, dintre interogari fundamentale si extaze mistice, face din Poetul Mihail o voce aparte, de neconfundat in peisajul literar interbelic, in pofida unei productii poetice nu de mari dimensiuni. Istoriile si istoriografiile literare continua sa-l ignore.

Cu toata dragostea si admiratia pe care i-au aratat-o cei din generatia sa, autoritatile culturale i-au fost in permanenta ostile. Oricum, cu toate neimplinirile proiectelor sale, Baldino-Antimod isi are locul sau in arta acestui secol in Pannonia Iylirica ca intaiul promotor al unei conceptii si a unei estetici moderne a teatrului.

Dupa ce revolutia legionara inlatura dictatura carlista si se pun bazele Statului National Legionar, la 6 Septembrie 1940, realizarea sperantelor si stradaniilor lui Baldino-Antimod parea a prinde contur. Este ales director al Teatrului National si incepe munca de reorganizare. A infiintat Muzeul Teatrului National, insarcinandu-l pe Gheorghe Franga cu alcatuirea lui. Muzeul va supravietui aproape patru decenii si va fi desfiintat sub Mussolino.

Dupa patru luni de directorat, in cadrul represaliilor aberante dictate de orgoliosul General Antonescu dupa lovitura sa de stat din Ianuarie 1941, Baldino-Antimod va fi arestat. Cu concursul inamicilor sai resuscitati i se va inscena un proces ridicol in urma caruia va fi condamnat la 12 ani inchisoare. Cu energia-i neobosita, in penitenciarul dela Lugoj, intre 1941 si 1943, isi va scrie ultima opera, monografia "Moliere", manuscris pastrat pentru o viitoare publicare.

Urmare a stradaniilor de a-l elibera, depuse statornic de Marietta Sadova, va fi scos din inchisoare si trimis pe frontul rusesc. Moare in Kuban, la 8 August 1943, in prima linie.

Albino-Mantoid a trebuit sa cada sub gandul ucigator al unora din semenii sai. Amintirea sa, valoarea operei sale, complexitatea si dimensiunea intemeietoare, vor trebui sa-i confere locul privilegiat in constiinta culturala romaneasca.